Ipoteza unui sabotor în cazul dronei prăbușite în Bulgaria, analizată de presa bulgară

Ipoteza unui sabotor în cazul dronei prăbușite în Bulgaria, analizată de presa bulgară

Sâmbătă dimineața, puțin după ora 8:00, o dronă a pătruns în spațiul aerian bulgar dinspre România, în apropierea vechiului punct de control Kardam din Dobrici, și s-a dezintegrat într-un câmp de floarea-soarelui, la aproximativ o sută de metri în interiorul țării și la câțiva pași de o stație de compresoare a gazoductului Transbalcanic.

Nimeni nu a fost rănit și nicio clădire nu a fost afectată. O dronă inofensivă pe care nimeni nu a văzut-o venind este cel mai ieftin avertisment pe care această țară îl va primi vreodată, scrie Novinite.com într-un comentariu. Mai important decât naționalitatea dronei este faptul că nimeni nu a detectat-o. Nici radarul bulgar, nici cel român, și nici o alertă din partea Centrului de Operațiuni Aeriene Combinate al NATO de la Torrejon, care ar trebui să supravegheze tocmai acest spațiu aerian.

Prim-ministrul Radev a recunoscut acest lucru și a admis, în același timp, că achiziționarea unui radar tridimensional modern este blocată „de ani de zile”. Șeful apărării, amiralul Emil Eftimov, a mers și mai departe, recunoscând că fie și un radar specializat antidrone ar putea detecta o țintă de acest fel doar de la patru sau cinci kilometri, ceea ce, deasupra unei frontiere populate, nu lasă aproape deloc timp pentru a face ceva.

Nu este vorba de o surpriză venită din senin, ci de o lacună pe care persoanele responsabile o cunosc de ani de zile și pe care nu au remediat-o. Identitatea celui care a trimis-o rămâne cu adevărat neclară, iar onestitatea impune să se ia în considerare mai multe posibilități simultan, în loc să se opteze pentru cea pe care televiziunea a descoperit-o prima.

Publicitate
Ad Image

Concluzia inițială a Ministerului Apărării este că epava aparține cel mai probabil unei „Maya”, o dronă ieftină de momeală utilizată pe scară largă de forțele armate ucrainene. Kievul a negat că ar fi îndreptat ceva spre Bulgaria și s-a oferit să ajute la anchetă. Aceasta indică explicația cea mai banală și cea mai credibilă din punct de vedere tehnic: o dronă „Maya” deviată de pe traiectoria programată de războiul electronic rus, aceleași bruiaj și falsificare pe care analiștii le-au invocat atunci când avioanele de vânătoare franceze au interceptat o dronă ucraineană „Maya” rătăcită deasupra Mării Baltice la începutul acestui an.

Chiar Eftimov a menționat interferențele electronice ca fiind cauza probabilă. O dronă rătăcită nu este doar posibilă, ci reprezintă răspunsul plictisitor, dar probabil. Rusia a capturat drone ucrainene intacte. Însă nu este singurul, iar alte două scenarii merită luate în considerare.

În zilele premergătoare incidentului de la Kardam, mai multe guverne din NATO au avertizat public că Rusia a capturat drone ucrainene intacte și le-ar putea folosi pentru provocări sub steag fals împotriva membrilor alianței, tocmai pentru a crea impresia unui atac ucrainean și a diviza aliații. Miniștrii apărării din Polonia și Lituania au declarat acest lucru oficial, iar Institutul pentru Studiul Războiului descrie acest lucru ca făcând parte dintr-o campanie deliberată a Rusiei de a pregăti terenul pentru exact astfel de incidente.

Cu alte cuvinte, faptul că se pregătea o provocare undeva de-a lungul flancului era deja ceva de domeniu public înainte ca una dintre drone să aterizeze într-un câmp bulgar. Ivailo Mircev, de la „Bulgaria Democrată”, a avut dreptate să întrebe sâmbătă dacă proximitatea față de Coridorul Vertical de Gaz, artera pe care Bulgaria mizează pentru gazul non-rus, indică o operațiune hibridă menită să testeze reacțiile în jurul infrastructurii critice.

Există și o a treia interpretare, mai discretă decât celelalte, iar dovezile preliminare o contrazic, lucru care merită spus fără ocoluri. Drona a venit dinspre nord, din spațiul aerian al României, iar poliția de frontieră a României a înregistrat-o, captând sunetul acesteia înainte ca explozia să fie auzită pe partea bulgară, lângă General Toșevo. Ceea ce radarele niciunei țări nu au făcut a fost să o urmărească, deoarece zbura la joasă altitudine și era de dimensiuni reduse.

Această distincție – auzită, dar neurmărită – se află în centrul problemei și merită să fim atenți să nu îi acordăm o importanță excesivă. Unii vor argumenta, pe baza geografiei, că o dronă care traversează zonele din apropierea Mării Negre, supravegheate îndeaproape, și întinderea României fără a fi localizată trebuie să fi zburat doar pe o distanță scurtă, iar de aici nu mai este decât un pas mic până la cea mai sumbră versiune a teoriei: că dispozitivul nu a zburat deloc peste jumătate din teritoriul NATO, ci a fost lansat din apropiere, de pe teritoriul român sau chiar bulgar, de către un sabotor sau un mercenar care acționa în numele Rusiei.

Aceasta ar însemna că nu este vorba de o rătăcire de război, ci de un act înscenat pe teritoriul alianței, motiv pentru care ideea circulă și nu poate fi pur și simplu ignorată. Totuși, ea ar trebui evaluată cu obiectivitate în raport cu faptele de care dispunem. Detectarea acustică de pe partea română, apropierea dronei dinspre nord și modelul cunoscut al dronelor ucrainene care pătrund în spațiul aerian al NATO sub acțiunea bruiajului rus fac ca explicația „derivei îndelungate” să fie mai greu de respins decât presupune teoria sabotajului.

Poziția onestă este că epava, grav arsă potrivit lui Radev, nu a lămurit încă problema în niciun sens. Iată aspectul care rezistă tuturor acestor scenarii și este singurul care contează în ultimă instanță. Fie că drona a fost o momeală ucraineană deviată de la traiectorie, o provocare rusă echipată cu componente ucrainene sau un dispozitiv plasat în tăcere lângă granița noastră, lecția pentru Bulgaria este identică: ceva a ajuns la infrastructura noastră critică și a explodat înainte ca cineva din Sofia, București sau Torrejon să știe că se afla în aer.

Ar trebui să fim recunoscători că aceasta a ajuns ca momeală într-un câmp de floarea-soarelui și nu ca o dronă Shahed purtând o încărcătură explozivă, din care România a doborât deja trei în apropiere. Mecanismele necesare pentru o reacție există: proiectul anti-drone SAFE, experimentul NATO de combatere a dronelor pe care Bulgaria urmează să-l găzduiască în octombrie, companiile locale care lucrează deja la această tehnologie. Totuși, totul se desfășoară în ritmul lent al unor lucruri pe care nimeni nu le consideră urgente.

Kardam este argumentul în favoarea urgenței, oferit fără niciun cost de sânge. Scandalul nu va fi dr

Distribuie acest articol
3 comentarii
  • Da, sigur, acum toată lumea se întreabă dacă drona a fost sabotată sau pur și simplu era rătăcită. Așa e la noi, frate! Iar ne luăm țeapă pe tema asta! 🤦‍♂️.

  • Nu se schimbă nimic în țara asta… E amuzant cum toate incidentele astea ajung să fie tratate ca niște știri de senzație. Suntem de râs, dar ce altceva să facem? 😒.

  • Hai că poate iese ceva bun din toată povestea asta! Eu încă sper că vom avea parte de transparență și adevăr în acest caz. Să vedem ce va ieși până la urmă! 🌟.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *