Gigi Becali știe că viața e scurtă și că fiecare zi contează. Patronul FCSB, omul care a transformat fotbalul românesc și care nu lasă nimic la voia întâmplării, a luat o decizie care îi va marca pentru totdeauna urmașii. În spatele imperiului său sportiv se ascunde o poveste dureroasă de familie, una care începe cu o tragedie națională din timpul regimului comunist. Dar ceea ce pregătește acum va schimba complet perspectiva asupra moștenirii pe care o va lăsa.
Puțini știu că succesul de astăzi al lui Becali are rădăcini în cea mai neagră perioadă a istoriei României moderne. Familia sa a trecut prin chinuri de nedescris, deportări forțate și ani de suferință în mijlocul câmpiei Bărăganului. Ceea ce a făcut recent în zona Pipera îi va lăsa pe mulți cu gura căscată. Nu e vorba despre încă o investiție în fotbal sau despre o nouă afacere, ci despre ceva mult mai profund și personal.
Patronul FCSB și-a pregătit deja locul de odihnă veșnică chiar în Pipera, acolo unde familia sa s-a stabilit după deportarea din Bărăgan, întâmplată acum 73 de ani. Decizia nu e una întâmplătoare – Becali vrea să rămână pentru totdeauna în locul care i-a oferit familiei o nouă șansă la viață. Recent, când lumea fotbalului s-a adunat la Cimitirul Sfântul Ilie din Voluntari pentru a-i aduce un omagiu lui Didi Prodan, mulți au observat ceva neobișnuit pe drumul spre mormântul fostului fotbalist.
În apropierea locului unde se odihnește “Tătuca” se află o parcelă specială, una care aparține familiei Becali și care seamănă mai degrabă cu un mausoleu. Două cruci impunătoare păzesc șase cripte, creând o imagine care impresionează pe oricine trece pe acolo. Zona nu e construită în memoria unui personaj celebru, ci are o semnificație exclusiv personală pentru familia care a supraviețuit uneia dintre cele mai mari tragedii ale comunismului românesc.
O cruce păzește memoria părinților săi – mama Alexandra încă trăiește, în timp ce tatăl Anastase a murit în 1989. Pe cealaltă cruce sunt înscriși ceilalți membri decedați ai familiei Becali. În ultima vreme au apărut cavouri noi, iar crucile vechi au fost înlăcuite cu altele mai moderne. Cel mai surprinzător detaliu este gazonul artificial montat între morminte, adus direct de la baza de pregătire din Berceni.
În timp ce alte familii folosesc pietricele pentru a împiedica creșterea buruienilor pe morminte, Becali a ales să aducă bucăți din pasiunea sa de o viață. Gazonul artificial de la FCSB transformă cimitirul într-un simbol al devotamentului său față de fotbal. E un gest care spune totul despre omul care a făcut din fotbal religie și care nu se desparte de această pasiune nici măcar în fața morții.
Povestea familiei Becali în Pipera începe în 1952, când România trăia sub teroarea comunistă. În acel an fatidic, 12.971 de familii, adică 40.320 de persoane cu vârste de până la 90 de ani, au fost smulse din casele lor din 258 de localități situate lângă granița cu Iugoslavia. Ordinul venea direct de la conducerea de stat și nu admitea replică.
Deportarea în Bărăgan a fost una dintre cele mai crâncene acțiuni de represiune ale regimului comunist. Motivul era conflictul dintre Stalin și Tito, liderul comunist de la Belgrad, iar populația nevinovată din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți a plătit prețul acestei dispute politice. Toți cei considerați “dușmani” ai regimului au fost condamnați la muncă silnică și deportare forțată.
Acum 73 de ani, chiar de Rusalii, oamenii au fost îmbarcați în vagoane de marfă destinate vitelor și duși cu forța în arșița Bărăganului. Li s-au creat 18 sate artificiale, unde fiecare familie primea doar câte două uși și două feronerie. Din aceste materiale mizerabile trebuiau să își construiască bordeie din chirpici, acoperite cu paie, și să supraviețuiască muncind în fermele de stat. Aici, în mijlocul acestei tragedii umanитаre, a crescut familia care avea să dea naștere unuia dintre cei mai influenți oameni din fotbalul românesc.