În viața oricărei familii există momente despre care nu se poate vorbi fără nod în gât, iar povestea spusă de Adriana Bahmuțeanu în emisiunea „Online Story by Cornelia Ionescu” este unul dintre acele momente care îți taie respirația. Numele Petruței Toma apare ca un fir roșu, misterios și dureros, într-o istorie pe care puțini au avut curajul să o spună până la capăt. Adriana a ales, totuși, să rupă tăcerea, iar ceea ce a urmat a schimbat complet felul în care cei care au ascultat-o privesc noțiunea de „bunică”. Iar abia de aici începe adevărata dramă, pe care te invităm să o descoperi pas cu pas.
La prima vedere, povestea pare una obișnuită: o femeie în vârstă, doi nepoți, o familie încercată de probleme și un conflict care pare să nu se mai termine. Și totuși, în spatele acestor detalii aparent banale se ascunde o cursă contra timpului, în care fiecare zi conta mai mult decât tot ce se întâmplase până atunci. Numele Eduard și Maximus nu sunt doar simple nume de copii, ci centrul unei lupte tăcute, purtate de bunica lor cu o încăpățânare ieșită din comun. Ce a făcut însă ca această poveste să devină una cu adevărat cutremurătoare vei afla în rândurile care urmează.
Petruța Toma a fost genul de bunică prezentă în toate detaliile vieții nepoților săi, de la mesele calde puse pe masă până la grijile mărunte de zi cu zi, pe care doar un om apropiat le observă. Ani la rând, ea a fost umbra lor protectoare, cea care îi aștepta, îi îngrijea și le oferea siguranță. Ceea ce familia nu știa, însă, era că în interiorul ei se ducea o luptă dublă: cu boala, dar și cu o nedreptate care o rodea în fiecare clipă. De ce această femeie, atât de dedicată, nu mai putea să fie lângă cei pe care îi iubea cel mai mult rămâne întrebarea care aprinde firul acestei povești.
Deși o hotărâre judecătorească îi dădea dreptul de a fi în viața nepoților, realitatea era cu totul alta: accesul ei la Eduard și Maximus era, practic, blocat. Pe hârtie, bunica avea voie să îi vadă, însă în viața de zi cu zi distanța dintre ei devenea tot mai mare, aproape imposibil de trecut. Această situație o sfâșia pe dinăuntru, mai ales pentru că știa că nu mai are mult timp la dispoziție. Fiecare zi în care nu-i putea îmbrățișa se transforma într-un regret care nu mai putea fi reparat. Și, totuși, Petruța nu s-a oprit aici.
Conștientă că sănătatea ei se degradează rapid, Petruța Toma a decis să facă un gest pe care mulți, în locul ei, nu ar fi avut puterea să îl facă: s-a dus personal la tribunal, sprijinindu-se într-un baston, hotărâtă să își ceară dreptul până la capăt. Nu a trimis avocați, nu a ales să rămână în umbră, a vrut să fie ea însăși în fața judecătoarei. Potrivit poveștii relatate de Adriana Bahmuțeanu în „Online Story by Cornelia Ionescu”, acolo, în sala de judecată, bunica a rostit cuvinte care aveau să impresioneze pe toți cei prezenți. Iar una dintre frazele ei a rămas de neuitat.
În fața instanței, Petruța Toma a spus răspicat: „Să știți că eu nu mai trăiesc mult și vreau cu ultimele mele puteri să le spun cu limbă de moarte nepoților mei ce nu am reușit încă să le spun.” Era mărturisirea unei bunici care simțea că viața îi scapă printre degete și care nu cerea nimic pentru ea, ci doar șansa de a le lăsa copiilor ultimul ei mesaj. Ea a continuat, cu aceeași voce încărcată de emoție: „Am așteptat să crească și să le dau și eu învățămintele ca o bunică care se pregăteşte de plecat într-o altă dimensiune. Nu am mai reușit să fac lucrul acesta, vă rog frumos să îmi dați oportunitatea, să îmi dați program de vizită cu ei și să le pot spune ce am de spus.” Cuvintele ei au atins-o vizibil pe judecătoare, iar speranța părea, în sfârșit, posibilă.
Judecătoarea a înțeles gravitatea momentului și, așa cum a povestit Adriana Bahmuțeanu, a fost dispusă să o ajute pe femeia care își pusese ultimele speranțe în acea zi de proces. Se stabilise un nou termen, iar Petruța a plecat acasă cu gândul că, în sfârșit, destinul i-ar putea îngădui să își vadă nepoții și să le lase acele „învățăminte” pe care le purta în suflet de atâta timp. Pentru ea, nu era vorba despre un simplu „program de vizită”, ci despre șansa de a închide un cerc, de a-și lua rămas-bun așa cum simțea că trebuie. Nimeni nu bănuia, însă, că timpul fiind atât de nemilos, nici măcar justiția nu avea să mai fie suficient de rapidă.
Cu doar o zi înainte de termenul următor de la tribunal, când urma să afle decizia finală, totul s-a prăbușit. Petruța Toma a suferit un accident vascular cerebral, chiar în pragul momentului în care își pusese toate speranțele. Sora Adrianei Bahmuțeanu a sunat imediat la ambulanță, iar femeia a fost transportată de urgență la spital. Din acel moment, lupta ei nu a mai fost pentru drepturi sau pentru programe de vizită, ci pentru ultimele clipe de viață rămase. Acolo, pe un pat de spital, s-a încheiat drumul unei bunici care își dorise doar să își strângă din nou nepoții la piept.
Adriana Bahmuțeanu a rememorat aceste momente cu o durere vizibilă, explicând în cadrul emisiunii „Online Story by Cornelia Ionescu”: „A venit la instanță și i-a spus doamnei judecător acest lucru. A ținut să meargă ea în persoană la Tribunal, în baston, însă nu a mai ajuns, din păcate, a ajuns pe un pat de spital. În ziua dinaintea termenului de la proces a făcut un AVC, i s-a făcut rău, a sunat sora mea la salvare și a dus-o.” Astfel, acele cuvinte pe care Petruța Toma dorea să le spună „cu limbă de moarte” nepoților săi au rămas pentru totdeauna nerostite. Iar ultima ei dorință, aceea de a-i privi încă o dată în ochi și de a le lăsa o ultimă lecție de viață, nu a mai putut fi împlinită.
Aceast website își păstrează o poziție neutră pe scena politică, fără a susține partide sau ideologii. Materialul are un caracter pur informativ și de reflecție. Recomandăm analizarea mai multor puncte de vedere pentru o înțelegere completă și nuanțată a subiectului.