Există oameni care trăiesc cu o povară atât de grea încât fiecare respir pare o luptă.
Pentru Emilia Ghinescu, fiecare zi din ultimii 17 ani a fost o bătălie tăcută, o durere
care nu se vindecă niciodată. Iar acum, în pragul unei noi comemorări, ea se pregătește
să revină la locul unde durerea ei începe și se sfârșește. Ceea ce urmează să descoperi
va schimba modul în care înțelegi puterea unei mame care refuză să accepte uitarea. Vezi continuarea mai jos 👇
În casa unei familii din România, într-o noapte care a marcat pentru totdeauna destinul
mai multor oameni, ceva teribil s-a întâmplat. Sângele era peste tot – pe perdele, pe
clanțe, în locuri care vorbeau de o luptă disperată. Dar ceea ce a făcut această poveste
cu adevărat înfricoșătoare nu a fost doar violența, ci ceea ce a urmat. Răspunsurile pe
care le-a găsit mama au venit din locuri pe care nu și le-ar fi imaginat niciodată. Vezi continuarea mai jos 👇
Elodia Ghinescu era o avocată respectată care a dispărut fără urmă în august 2007 din
apartamentul de la etajul patru unde locuia cu soțul ei, Cristian Cioacă, un fost polițist.
Scena crimei era evidentă, dar trupul ei nu a fost găsit niciodată. Cioacă a fost condamnat
la nouă ani de închisoare și recent eliberat, dar pentru mama Elodiei, pedeapsa nu a adus
niciodată răspunsurile pe care le căuta. Disperarea a împins-o să caute adevărul pe căi
pe care nu și le-ar fi dorit niciodată. Vezi continuarea mai jos 👇
“Am fost asaltată de vrăjitoare, m-au căutat foarte multe, îmi trimiteau și scrisori, dar
nu am dorit, mi-a fost frică, sunt o fire bisericoasă”, mărturisește Emilia. Într-un moment
de slăbiciune, a apelat la parapsihologi, sperând să afle ce s-a întâmplat cu fiica ei.
Răspunsurile au fost confuze și contradictorii, adâncind și mai mult durerea unei mame
disperate care căuta doar adevărul. Totuși, un moment a marcat-o profund și a confirmat
cele mai negre bănuieli pe care le avea. Vezi continuarea mai jos 👇
Un preot orb, fără să o lase măcar să termine fraza sau să spună numele fiicei, i-a dat
un răspuns care încă îi răsună în minte: “A omorât-o soțul!” Aceste cuvinte au căzut
ca o sentință definitivă asupra unei femei care căuta cu disperare adevărul. Pentru Emilia,
această revelație spirituală a fost mai clară decât orice probă materială prezentată în
instanță. “Ne ducem la biserică, împărțim pachete, i-am făcut și parastas, am făcut mereu
tot ce este necesar unei persoane care a murit”, spune ea cu vocea tremurând de emoție. Vezi continuarea mai jos 👇
Ea a transformat durerea într-un ritual sfânt, organizând parastase și respectând toate
tradițiile pentru cei adormiți, deși nu are un mormânt la care să se roage. La cimitir a
pus doar o fotografie pe cruce, ultimul refugiu al unei iubiri de mamă care nu se predă.
Fiecare an care trece adâncește golul din sufletul ei, dar întărește și convingerea că
Elodia merită să fie amintită. “Trupul fiicei mele e de negăsit. La cimitir am pus poza
ei pe cruce. Nu mai există nicio speranță să îi găsim trupul”, spune ea cu resemnare. Vezi continuarea mai jos 👇
Pentru Emilia Ghinescu, parastasul nu este doar un gest religios, ci o formă de rezistență
împotriva uitării și a nedreptății. Este promisiunea unei mame că, indiferent de câți ani
vor mai trece, fiica ei nu va fi niciodată uitată. În curând, ea va marca din nou ziua în
care Elodia ar fi trebuit să împlinească 55 de ani. Iar adevărul despre moartea ei va
rămâne viu în memoria celor care au iubit-o, o promisiune pe care o mamă nu o va abandona
niciodată, indiferent cât de grea devine durerea.
Aceast website își păstrează o poziție neutră pe scena politică, fără a susține partide sau ideologii.