Părintele Grigorie Halciuc era cunoscut în toată Bucovina ca un om cu o prezență
deosebită, cineva care avea cuvântul potrivit pentru fiecare persoană care îi cerea
ajutorul. Timp de patru decenii, a fost o figură centrală în viața spirituală a
regiunii, iar credincioșii veneau de departe doar pentru a-i cere binecuvântarea.
Dar în această vară, ceva s-a schimbat pentru totdeauna. Vezi continuarea mai jos 👇
Pe 18 iulie, o mulțime impresionantă de oameni s-a adunat la Mănăstirea Putna,
iar atmosfera era plină de emoție și tăcere respectuoasă. Sute de credincioși,
preoți și călugări au venit să participe la o slujbă care marca sfârșitul unei ere.
Ceea ce s-a întâmplat în acea zi a lăsat o urmă profundă în inimile tuturor celor
prezenți, iar motivul va fi dezvăluit imediat. Vezi continuarea mai jos 👇
Biserica Ortodoxă Română anunță cu durere că părintele arhimandrit Grigorie Halciuc,
fost stareț al Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, a trecut la cele
veșnice. Slujba de înmormântare a început la ora 10:00, precedată de Sfânta Liturghie
la altarul de vară al mănăstirii. Părintele Grigorie s-a născut pe 8 februarie 1938,
în comuna Poșta, județul Tulcea, și și-a dedicat întreaga viață slujirii lui Hristos
și formării spirituale a generațiilor de credincioși. Vezi continuarea mai jos 👇
Călătoria sa monahală a început în 1955, la Schitul Rarău, unde a fost marcat profund
de învățăturile părintelui ieroschimonah Daniil Sandu Tudor, fondatorul mișcării
spirituale cunoscute sub numele de Rugul Aprins. Această influență a rămas cu el
toată viața, modelând fiecare decizie și fiecare cuvânt pe care le-a rostit.
Verticalitatea și dragostea pentru Dumnezeu au fost busola care l-a călăuzit mereu. Vezi continuarea mai jos 👇
Regimul comunist a încercat să-i oprească calea: în 1959, Decretul 410 l-a forțat
să părăsească mănăstirea, iar mulți ar fi renunțat la visul lor. Dar părintele
Grigorie nu era om de a se da înapoi. În 1965, a intrat în obștea Mănăstirii Putna,
iar nouă ani mai târziu, în 1974, a fost călugărit în secret, într-o slujbă cu ușile
închise, departe de ochii autorităților. Curajul și credința sa au fost mai puternice
decât orice interdicție. Vezi continuarea mai jos 👇
Hirotonirea sa ca diacon a venit în 1975, în Duminica Ortodoxiei, iar în același an
a fost hirotonit ieromonah de sărbătoarea Bunei Vestiri. Aceste momente au marcat
puncte de cotitură în viața sa, deschizând ușa pentru o misiune care urma să
transforme viețile a mii de oameni. Din 1978, a fost hirotesit protosinghel, iar
din 1985, a primit titlul de arhimandrit, o recunoaștere a devoțiunii și înțelepciunii
sale. Vezi continuarea mai jos 👇
Începând din 1985, părintele Grigorie a fost starețul Mănăstirii Sfântul Ioan cel
Nou de la Suceava, o poziție pe care a păstrat-o timp de peste patru decenii. În
acești ani, a devenit un reper spiritual pentru întreaga Bucovină, un om la care
credincioșii se-ntorceau în momente de cumpănă și nevoie. Prin blândețea, smerenia
și înțelepciunea sa, a format generații de călugări și a fost sprijinul duhovnicesc
pentru mii de suflete care i-au căutat cuvântul și binecuvântarea. Vezi continuarea mai jos 👇
Moștenirea pe care o lasă în urma sa este una vie și palpabilă, încarnată în inimile
și în viețile celor care l-au cunoscut și l-au iubit. Părintele Grigorie a fost
adevăratul atlet al lui Hristos, așa cum i-a cerut părintele său duhovnicesc, și
a rămas un model viu de viață monahală autentică și de trăire profundă în credință.
Memoria sa rămâne veșnică în inimile credincioșilor, iar cuvintele și faptele sale
vor continua să lumineze drumul celor care caută adevărul și mântuirea.
Aceast website își păstrează o poziție neutră pe scena politică, fără a susține partide sau ideologii.