David Stratton s-a stins la 85 de ani. Criticul care a învățat Australia să iubească filmul
Numele lui David Stratton răsună și astăzi prin holurile studiourilor de film din Sydney, chiar dacă vocea sa familiară s-a oprit pentru totdeauna. Timp de decenii, el a fost vocea autorității, omul care știa să explice cu pasiune și rigoare de ce un film merită sau nu să fie văzut. Pentru milioane de australienii și cinefili din întreaga lume, el nu a fost doar un critic, ci un mentor, un ghid și uneori chiar un prieten invizibil.
Anunțul care a cutremurat lumea filmului
Ultimele săptămâni au fost diferite, au spus apropiații. Schimbările subtile din comportamentul lui Stratton anunțau o luptă pe care o ducea în tăcere. Familia a fost cea care a spart liniștea, confirmând vestea pe care nimeni nu voia să o audă: David Stratton a murit la vârsta de 85 de ani, într-un spital din apropierea casei sale din Blue Mountains.
Mesajul transmis de cei dragi nu a fost o simplă confirmare. A fost o invitație emoționantă către toți cei care l-au iubit și l-au admirat:
„Vă invităm să celebrați viața și moștenirea lui David vizionând filmul vostru preferat sau filmul lui preferat, Singin’ in the Rain.”
Această dorință simplă spune totul despre omul care, dincolo de criticile sale riguroase, păstra în suflet bucuria pură a copilului care descoperă magia filmului pentru prima dată.
Copilăria sub umbrela războiului
Povestea lui Stratton începe în 1939, în Trowbridge, un orășel englezesc liniștit până când Europa a fost aruncată în cel mai devastator război din istorie. Copilăria lui s-a desfășurat pe fundalul bombardamentelor, al raționalizării și al incertitudinii. În timp ce alți copii se jucau pe străzi, el găsea refugiu în sălile de cinema. Filmele i-au devenit scut, fereastră spre lumi mai senine și totodată manual de viață.
Familia sa avea o afacere alimentară cu tradiție de cinci generații. Totul părea pregătit ca David să calce pe urmele părinților. Dar destinul a decis altfel.
Alegerea nebunească a unui adolescent
La 14 ani, Stratton a luat o decizie care părea de neconceput în anii ’50: a renunțat la școală. Într-o epocă în care educația formală era considerată singura cale sigură, tânărul visător a ales să-și urmeze inima. „Voi trăi pentru film”, spunea el, o declarație pe care familia a primit-o cu teamă, dar pe care timpul avea să o confirme ca fiind genială.
Australia, pământul promisiunilor
Mutarea în Australia a deschis un nou capitol. Țara-continent devenea locul unde talentul său avea să se dezvolte și să fie recunoscut. Cu o energie debordantă și o cultură cinematografică deja vastă, Stratton a început să colaboreze cu publicații precum Variety și The Australian.
În scurt timp, a devenit o voce de referință. Nu era doar un cronicar; era un arhivar viu al filmului, un enciclopedist cu memorie fabuloasă, capabil să lege o peliculă modernă de un clasic italian din anii ’50 sau de o dramă franceză uitată.
Fața cunoscută de milioane de telespectatori
Adevărata consacrare a venit odată cu televiziunea. Emisiunile The Movie Show și At the Movies, pe care le-a co-prezentat alături de Margaret Pomeranz, au devenit adevărate instituții în Australia.
Duo-ul lor era adorat: el, mai sobru și analitic, ea, mai pasională și deschisă. Împreună au oferit publicului nu doar recenzii, ci și conversații vii, dezbateri care stârneau curiozitatea și făceau ca vizionarea unui film să devină un act de cultură, nu doar de divertisment.
Mulți tineri au mărturisit că și-au descoperit dragostea pentru cinema datorită celor doi. Recomandările lui Stratton influențau direct box-office-ul și dădeau tonul în discuțiile cinefile.
Criticul sever, omul sensibil
Deși era cunoscut pentru recenziile uneori dure, prietenii săi povestesc că în spatele severității se ascundea un om sensibil și cald. Stratton nu ura niciodată un film de dragul urii. Îl analiza, îl contextualiza și încerca să înțeleagă ce a mers prost.
Pasiunea lui nu era doar pentru marile producții hollywoodiene. El a susținut constant filmul australian, de la dramele intime până la poveștile cu specific local, contribuind la recunoașterea internațională a cinematografiei din această parte a lumii.
Moștenirea unui titan cultural
Moartea lui Stratton nu înseamnă doar dispariția unui om. Ea marchează sfârșitul unei ere. Într-o lume dominată acum de influenceri și recenzii scurte pe rețele sociale, figura lui impunătoare și vocea gravă par să aparțină unei epoci în care critica era o artă în sine.
Pentru cineaștii australieni, el rămâne omul care a legitimat industria locală în fața lumii. Pentru public, rămâne criticul care a știut să transforme vizionarea unui film într-o experiență intelectuală și emoțională.
Un ultim omagiu
Familia a cerut ca toți cei care l-au iubit să-și amintească de el vizionând Singin’ in the Rain, filmul său preferat. Alegerea nu este întâmplătoare. Filmul vorbește despre reinventare, bucurie și puterea de a merge mai departe chiar și în vremuri dificile.
Într-un fel, această recomandare este testamentul lui David Stratton: să nu uităm că, dincolo de analize și critici, filmul este, înainte de toate, bucurie.
Concluzie
David Stratton s-a stins la 85 de ani, dar moștenirea lui va dăinui mult timp. Pentru generațiile care au crescut cu emisiunile sale, el rămâne criticul care a știut să explice magia ecranului. Pentru tinerii cinefili, numele său va fi mereu asociat cu respectul față de film ca artă.
În această săptămână, milioane de oameni din întreaga lume vor da play la un film și, undeva, în tăcere, vor simți prezența lui Stratton. Pentru că el a reușit ceea ce puțini critici reușesc: să facă din dragostea pentru cinema o pasiune colectivă.