Copiii care cresc cu părinți neascultători dezvoltă 8 obiceiuri în viața adultă
Parentingul necesită multă acțiune, dar atunci când aceasta nu este însoțită de ascultare, copiii suferă în moduri care îi afectează pe tot parcursul vieții.
Copiii care s-au simțit neascultați în copilărie nu devin doar persoane mai bine adaptate pe măsură ce cresc și își găsesc susținători adevărați. Există anumite obiceiuri pe care le vor purta mereu cu ei, chiar dacă acestea pot fi dăunătoare.
Obiceiuri pe care le dezvoltă adulții care au crescut simțindu-se neascultați de părinți:
1. Se scuză mai mult decât ar trebui. Cei care se scuză atunci când nu este necesar o fac de obicei pentru că simt că le îngreunează viața altora. Aceștia nu au încredere în sine și încearcă să se facă mai mici și mai agreabili. Această comportare poate fi învățată în copilărie când părinții nu le ascultau nevoile.
2. Nu se plâng niciodată. Chiar și cei mai optimiști oameni au nevoie să se descarce din când în când, dar cei care nu s-au simțit ascultați de părinți rareori se plâng. Aceștia au învățat să fie pe placul părinților pentru a-i menține fericiți.
3. Devine cât mai independenți posibil. Există persoane care sunt autonome, dar există și cei care nu cer niciodată ajutor. Aceasta este o reacție firească pentru cei care nu au putut conta pe părinții lor în copilărie.
4. Nu au încredere în propriile amintiri. Este extrem de îngrijorător, dar copiii pot fi manipulați psihologic, similar adulților. Validarea constantă a emoțiilor lor de către părinți este esențială, iar lipsa acesteia îi face să se îndoiască de tot ceea ce trăiesc.
5. Se închid atunci când simt că cineva nu se interesează. Într-o lume plină de distrageri, cei care nu au fost ascultați în copilărie pot crede că persoana cu care discută nu le pasă, ceea ce îi determină să nu încerce să comunice.
6. Ascultă pe alții foarte atent. Toată lumea vrea să fie auzită, iar cei care nu au avut această experiență în copilărie depun eforturi suplimentare pentru a se asigura că cei din jurul lor nu se simt ignorați.
7. Nu pun întrebări. Cei care au fost obișnuiți să nu fie ascultați nu cer clarificări atunci când nu înțeleg ceva. În schimb, încearcă să își rezolve singuri confuziile, comportament învățat de la părinți care i-au tratat ca pe niște gânduri secundare.
8. Își exersează conversațiile dinainte. Psihologii au concluzionat că discuțiile de calitate sunt importante pentru sănătatea relațiilor. Cei care își doresc cu disperare să fie ascultați pot transforma conversațiile într-un fel de sport, exersându-le înainte de a avea loc.


