Astăzi, ne luăm rămas bun de la una dintre cele mai emblematice figuri ale gimnasticii românești, Sonia Iovan. Plecarea sa din această lume lasă un gol imens în inimile celor care au iubit și admirat sportul pe care l-a practicat cu o dăruire ieșită din comun.
Sonia Iovan a fost mai mult decât o simplă gimnastă, a fost o pionieră și o sursă de inspirație pentru generații întregi de tineri sportivi.
Doliu în lumea sportului Sonia Iovan și-a început călătoria în lumea gimnasticii artistice în orașul său natal, Cluj, unde a descoperit pasiunea pentru acest sport în cadrul Clubului Știința din București. Sub îndrumarea atentă a profesorilor Nicolae Băiasu și Iosif Hindi, Sonia a început să-și construiască temelia unei cariere care avea să o ducă pe cele mai înalte culmi ale sportului mondial.
De la antrenamentele din Cluj la competițiile internaționale, călătoria sa a fost una presărată cu realizări și sacrificii. Triumful olimpic Sonia Iovan a scris istorie la Jocurile Olimpice, devenind prima medaliată olimpică din gimnastica românească. În 1956, la Melbourne, împreună cu Elena Leuștean, Georgeta Hurmuzache, Emilia Vătășoiu, Elena Mărgărit și Ileana Săcălici, Sonia a fost parte a echipei care a câștigat prima medalie olimpică pe echipe din istoria gimnasticii românești.
Această victorie nu a fost doar o realizare personală, ci un moment de mândrie națională care a pus România pe harta gimnasticii internaționale. Performanța a fost reeditată în 1960, la Jocurile
Olimpice de la Roma, alături de Atanasia Ionescu, Elena Leuștean, Elena Niculescu, Uta Poreceanu Schlandt și Emilia Vătăsoiu, demonstrând că succesul nu era întâmplător, ci rezultatul muncii și dedicării continue. În 1964, la Tokyo, Sonia și echipa sa au obținut locul 6, iar la individual compus a încheiat pe locul 14, evidențiind consistența și angajamentul său față de sport.