Românii din diaspora se întorc acasă pentru școli și spitale de calitate

Românii din diaspora se întorc acasă pentru școli și spitale de calitate

Trăim zile în care cel mai periculos adversar al omului a devenit omul împins de ură, manipulare și de un flux nesfârșit de conținut online care ne dezbină.

Cine câștigă atunci când extremismul și algoritmii ne transformă în tabere care nu se mai ascultă? Nu noi, cu siguranță. Nicu Ștefănuță a discutat despre soluțiile pe care politicienii le pot aduce pentru ca societățile să-și recapete încrederea.

Extrema dreaptă câștigă teren în aproape toată Europa. În estul Germaniei, în landul Saxonia-Anhalt, a ajuns la aproximativ 40% din voturi, un nivel greu de imaginat acum câțiva ani. Și în România, partidele extremiste urcă în sondaje de la o lună la alta. Nicu Ștefănuță face o comparație care îi surprinde pe mulți: spune că România seamănă cu acest land german, doar că este de 20 de ori mai mare.

Ambele sunt foste regiuni comuniste din care mulți oameni au plecat la muncă în străinătate, au o populație care îmbătrânește și trec prin tăieri bugetare. O idee este că austeritatea a devenit scânteia care aprinde votul extremist.

Publicitate

Cristina Cileacu: Nicu Ștefănuță, bine ați revenit la Pașaport diplomatic!

Nicu Ștefănuță: Bine v-am găsit!

Cristina Cileacu: Vorbim din nou despre tineri, în primul rând, dar de data aceasta aș vrea să abordăm perspectiva partidelor de extremă dreaptă care cresc peste tot în Europa. Am văzut că au câștigat alegeri într-o regiune din Germania. În România, dacă vorbim despre România, sunt de asemenea pe creștere, iar ideea pe care dvs. o susțineți în această privință este legată de faptul că austeritatea duce la mai multă creștere în ceea ce privește partidele extremiste. Cum ați putea echilibra, în condițiile în care în momentul de față și Europa, și România cam duc lipsă de bani?

Nicu Ștefănuță: Am zis asta că austeritatea a contat pentru că am făcut o comparație între landul Saxonia-Anhalt și România și am zis că România este un Saxonia-Anhalt de 20 de ori mai mare, pentru că azi Arsenal are douăzeci de Milan. De ce am zis asta? Păi sunt mai multe lucruri care se potrivesc. Este o regiune din fostul est comunist, în care multă lume a plecat. Deci migrația muncii după aceea, cu creștere de extremă dreaptă undeva la 40 la sută, cu o populație un pic mai îmbătrânită, pe care o avem și noi. Și cu necesitatea unor tăieri, adică cu politica de austeritate, ce s-a întâmplat și acolo, și la noi. Și mie-mi dă niște „Furtuna perfectă”, cum se zice. Și atunci chiar am atras atenția asupra acestei chestii.

Cum acum, în același timp îmi dau seama, avem nevoie de bani, ratingul de țară, Uniunea Europeană, toate chestiunile astea nu cred că se puteau face un pic mai bine. De fapt, politica economică acum în Europa nu mai merge pe austeritate pură în care taie în carne vie, ci pe mai mult. Poate unele investiții nu sunt neapărat necesare, sunt toate stadioanele din țară necesare. Nu știu ditamai stadion de 100 de mii de locuri, nu știu unde. Adică nu toate lucrurile se justifică. Și atunci nu neapărat să tai zerourile, nu știu cât de la studenți care au un impact asupra populației mare, ci să faci altfel de mișcări.

Cristina Cileacu: Adică să cheltui banii cu cap, mai clar.

Nicu Ștefănuță: Țara este îndatorată, dar nu la nivelul Franței, Italiei și altor țări care au ajuns la 200% și așa mai departe. Noi luăm credite și foarte scump. Cert este că nu este o soluție ușoară. Adică, pe de-o parte am înțeles și ce a făcut domnul Bolojan cu echilibrarea deficitului. Pe de altă parte, mi s-a părut că a lăsat prea multe victime dintre vulnerabili și prea puțini dintre cei privilegiați.

România are cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, iar cel mai recent guvern a ales să-l reducă prin taxe mai mari și cheltuieli mai mici. Efectele se simt cel mai puternic departe de București și de marile orașe. În orașele mici și la sate, mulți oameni spun că nu mai au cu cine vorbi și că nimeni nu îi ascultă. Acolo unde partidele tradiționale au dispărut, extremiștii au venit cu promisiuni sociale: ajutor pentru locuințe, mesaje împotriva dobânzilor mari, atenție pentru cei uitați.

Ca peste tot în lume, extrema dreaptă a preluat teme care țin, de obicei, de stânga. În prezent, în România este greu să găsești o forță politică credibilă care să le răspundă.

Cristina Cileacu: Dacă ar fi să continui comparația pe care ați făcut-o cu landul din Germania și România, o metodă pe care a folosit-o partidul de extremă dreaptă de acolo a fost să readucă în folosul public anumite zone care erau moarte. Mă refer, de pildă, la spații de discuție unde oamenii să se poată întâlni, la baruri, pur și simplu. Nu spun că trebuie să facem mai multe baruri, evident, dar dacă ne uităm, de pildă, la pensionari, la activități pentru oamenii care se simt lăsați la o parte, pe scurt, dacă ne uităm la România și nu vorbim de București sau de orașele mari, ne uităm la orașele mai mici, zona rurală, astfel de oameni care se simt efectiv lăsați la o parte de politicienii din România. Ei există și există în număr mare. Cum pot fi recuperați? Pentru că, pe de altă parte, singurii care le acordă ceva atenție, dar e o atenție din aceasta populistă, sunt extremiștii.

Nicu Ștefănuță: Ca să mai zic ceva. Ieri eram în plen și s-a supus la vot o dezbatere despre rata dobânzii de la Banca Centrală Europeană și impactul asupra locuirii, au votat pentru stânga, adică left. Noi, verzii, socialiștii s-au abținut. Habar n-am de ce, nu înțeleg. Și-a votat și partidul lui Bardella.

Cristina Cileacu: Extrema dreaptă din Franța.

Nicu Ștefănuță: Da, pentru că ei au înțeles că multă lume este afectată de această creștere a dobânzii. Ceea ce numim noi extrema dreaptă de multe ori are măsuri socialiste, ceea ce nu e surprinzător, că extrema dreaptă s-a născut ca național socialist. Și mie mi se pare că riscăm foarte mult, pentru că nu avem forțe de stânga ca lumea. Iertați-mă că zic, PSD mi se pare că e neapărat de stânga, pentru că în afară de a ajuta din când în când la pensii, nu face politică de stânga neapărat. Și atunci tot acest public fuge către extreme, către AUR, mai ales, pentru că și Simion a încercat cu criza locuirii.

Cristina Cileacu: Apartamentele de 35 de mii de euro.

Nicu Ștefănuță: Și asta e o mare problemă, pentru că trebuie să recuperăm oamenii aceia. Ei nu sunt naziști, nu sunt