Vara 2026 în Europa: caniculă, incendii și secetă evidențiază criza climatică
Terase pustii, obloane închise în plină zi, peisaje transformate în întinderi aride și o căldură copleșitoare care părea să nu se mai termine niciodată: vara anului 2026 va rămâne aceea în care schimbările climatice s-au impus, brutal, în viața de zi cu zi a europenilor.
Vara a fost adesea percepută ca „sezonul frumos”, așteptat cu nerăbdare de mulți. Însă anul acesta, lipsa de griji a zilelor frumoase s-a transformat într-un coșmar climatic. „Nu mai pot. (…) Valurile de căldură nu se opresc. De fiecare dată, crezi că se termină, dar de fapt revin”, mărturisea pe 11 august Ayse Gurbuz, în vârstă de 25 de ani, studentă la Lyon.
Începând cu sfârșitul lunii mai, valurile de căldură s-au succedat, cu temperaturi adesea apropiate sau superioare pragului de 40°C. Simon Stiell, responsabilul ONU pentru climă, avertiza încă din 27 mai că aceste fenomene sunt o „reamintire brutală a consecințelor în spirală ale crizei climatice, atât umane, cât și economice”.
În întreaga Europă, un nou reflex s-a instalat: oamenii urmăresc cu anxietate cum urcă termometrul, întrebându-se când se va opri acest calvar. Până pe 19 august, Franța a înregistrat deja 52 de zile cu valuri de caniculă, un record, având în vedere că vara încă nu se încheiase. Între fiecare episod, perioadele de răcoare au fost de scurtă durată.
Temperaturile au atins niveluri excepționale în toată Europa: 45,1 °C la Andújar (Spania) pe 22 iunie, 48,4 °C la Orani (Sardinia) pe 19 iulie, 42,2 °C în Slovacia și 37 °C în Danemarca, stabilind recorduri absolute. Lunile iunie și iulie au fost cele mai calde înregistrate vreodată în Europa.
Jean Jouzel, un reputat climatolog, sublinia faptul că „ceea ce trăim acum este ceea ce comunitatea noastră prevede de aproximativ 30 de ani”.
Pe 21 iunie, prima zi de vară astronomică, avertizările au început să apară: Țara Bascilor și opt orașe italiene au trecut la alertă roșie de caniculă, iar multe localități din Franța au anulat „Fête de la musique”. Festivaluri și transmisii sportive au fost suspendate, iar oamenii au fost sfătuiți să rămână acasă pentru a evita căldura sufocantă. „Îmi amintește de COVID”, spunea pe 30 iunie Djamila, o pensionară din Paris.
Aparatele de aer condiționat și ventilatoarele au fost solicitate la maximum. Nopțile tropicale au epuizat nervii și sănătatea oamenilor. Între jumătatea lunii iunie și jumătatea lunii august, în Europa au fost raportate peste 32.000 de decese suplimentare, un bilanț provizoriu. Eco-anxietatea a crescut cu 2,6 milioane de persoane, conform unui studiu al Observatorului Eco-Anxietății (OBESCA).
Cyril Chedeville, un bărbat de 59 de ani din Gironde, spunea că a avut „un sentiment de apocalipsă în această vară”.
Căldura extremă a fost acompaniată de furtuni, secetă și incendii, creând un cerc vicios. Incendiile au mistuit aproape 600.000 de hectare în întreaga Europă până pe 12 august, afectând vacanțele și forțând mii de persoane să se evacueze. În Franța, un mega-incendiu a devastat 42.000 de hectare în Gironde la mijlocul lunii iulie, distrugând parțial satul Le Porge.
María Ángeles Cañete, în vârstă de 54 de ani, din Castilia și León (Spania), a povestit cum cele două campinguri pe care le deținea au fost transformate în cenușă. „Am pierdut totul. (…) Este cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla în viață”, spunea ea.
Incendiile nu au ocolit nici Belgia sau Scoția, unde un incendiu a cuprins legendarul Arthur’s Seat. La aceste imagini apocaliptice se adaugă un dezastru mai insidios: seceta, care a transformat peisajele verzi în orizonturi aride. La sfârșitul lunii iulie, jumătate din continent era afectat. În Franța, Elveția, Austria și Slovenia, umiditatea solului a coborât la niveluri istorice.
John Pawsey, un fermier britanic de 62 de ani, a declarat că „totul s-a uscat brusc (…) singurele plante care au crescut sunt măcrișul și ciulinii”. Marile fluvii, precum Rinul, Loara sau Tamisa, au înregistrat o scădere a debitului, unele porțiuni reducându-se la un firicel subțire. Dunărea a ajuns la un nivel scăzut istoric, provocând oprirea centralei nucleare de la Cernavodă.
Primarul din Morteau (Franța) spunea că „este un peisaj selenar și este trist. Aș vrea să nu mai văd acest peisaj”, referindu-se la râul Doubs, deja secat. Nivelul pânzei freatice, deși s-a reîncărcat bine în această iarnă, a început să scadă în Franța, în Piemontul italian și în Spania, obligând mai multe localități să fie aprovizionate cu apă potabilă.
De asemenea, pe câmpuri a fost o lipsă cronică de apă, afectând randamentele culturilor de porumb și floarea-soarelui, contribuind la recoltarea timpurie a strugurilor și cerealelor. Căldura a fost uneori mortală pentru animale. „Ieri, jumătate dintre pui au murit, sufocați de căldură (…) În 42 de ani de carieră, n-am mai văzut așa ceva”, a spus Stéphane Delapré, crescător de păsări din Vendée.
Chiar și în mare, temperaturile au fost alarmante. În iulie, Marea Mediterană a atins cea mai ridicată temperatură medie la suprafață măsurată vreodată pentru această lună, de 27,07 °C.
Această vară infernală pare să fie un avertisment. „În 2100, există mari șanse ca anul 2026, dacă ne raportăm la acesta, să fie considerat «o vară normală»”, atrăgea atenția Jean Jouzel, făcând apel la o „conștientizare”. „Trebuie să înțelegem că ne îndreptăm spre o catastrofă dacă nu redresăm curbele emisiilor de gaze cu efect de seră”, avertiza climatologul.
