Copiii crescuți de părinți care nu le permit să se plângă dezvoltă trăsături de personalitate unice
Plângerea este, de fapt, o cerere de atenție, dar poate deveni extrem de frustrantă pentru părinți, care simt că trebuie să intervină imediat pentru a o opri.
Unii părinți au rupt acest cerc vicios, refuzând să își lase copiii să se plângă în orice împrejurare. Din acest motiv, copiii dezvoltă trăsături de personalitate cu adevărat unice.
Iată câteva dintre trăsăturile distincte ale copiilor a căror plângere nu este acceptată:
1. Sunt proactivi în rezolvarea problemelor. Rezolvarea problemelor este o abilitate care se învață prin experiență. Aceasta nu poate fi dobândită dacă un copil se plânge constant pentru a obține ajutorul părinților. Copiii care nu au voie să se plângă învață să identifice și să depășească provocările pe cont propriu, pregătindu-se astfel pentru viața de adult.
2. Pot face față situațiilor incomode. Fiecare copil are o capacitate diferită de a face față situațiilor neplăcute. Cei care nu se pot plânge își dezvoltă o capacitate mai mare de a face față emoțiilor negative, învățând să gestioneze nemulțumirea fără a intra în crize emoționale.
3. Nu au nevoie de validare externă. Validarea din partea celorlalți este importantă, dar dependența de aceasta poate îngreuna dezvoltarea încrederii în sine. Copiii care nu se plâng învață să nu depindă excesiv de aprobarea părinților, ceea ce le oferă un sentiment de împuternicire.
4. Știu să comunice eficient. Deși unii copii pot părea că știu instinctiv cum să comunice, abilitățile de comunicare se învață. Plângerea poate interfera cu comunicarea reală, așa că acești copii învață să discute despre problemele lor fără a recurge la plângeri.
5. Par foarte maturi. Este posibil ca unii copii să devină prea maturi din cauza circumstanțelor, dar o maturitate sănătoasă, bazată pe inteligența emoțională, este benefică. Copiii care nu au voie să se plângă își dezvoltă capacitatea de a recunoaște și procesa emoțiile mai devreme decât alții.
6. Sunt autosuficienți. Una dintre responsabilitățile principale ale părinților este să își învețe copiii cum să supraviețuiască pe cont propriu. Prin interzicerea plângerii, acești copii învață să aibă grijă de ei înșiși și să își asume responsabilitatea pentru problemele lor.
7. Trec repede peste dezamăgiri. Unii copii nu știu cum să facă față dezamăgirilor, ceea ce îi determină să se plângă. Dacă plângerea nu este o opțiune, aceștia învață să accepte dezamăgirile și să meargă mai departe rapid.
8. Înțeleg ce sunt problemele reale. Problemele pot părea diferit din perspectiva unui copil. Deși nu pot înțelege problemele adulților, ei pot considera că o jucărie ruptă este o tragedie. Părinții care nu permit plângerea pentru probleme mai mici îi ajută pe copii să realizeze că acestea nu sunt la fel de importante precum par.


