Protestatarii din Franța solicită majorarea cheltuielilor în contextul austerității fiscale
Au trecut opt ani de când creșterea prețurilor la combustibili a generat protestele „gilets jaunes” în Franța, provocând prima criză majoră din mandatul lui Emmanuel Macron.
În timp ce președintele francez se gândește la retragerea sa de pe scena politică anul viitor, străzile sunt din nou agitate de proteste studențești, iar nemulțumirea a ajuns și în piețele financiare, conform The Guardian.
Investitorii manifestă îngrijorări legate de incapacitatea guvernului de a controla cheltuielile și de a pune capăt unei perioade îndelungate de „incontinență fiscală”. Piețele financiare sunt alarmate de tendințe similare observate în Regatul Unit, SUA și, mai recent, în Italia, ceea ce provoacă turbulențe pe piețele globale de obligațiuni.
Franța a devenit cea mai mare sursă de îngrijorare, fiind copleșită de datoriile din sectoarele public și privat, ceea ce îi limitează capacitatea de a ieși dintr-o criză tot mai profundă. Rata datoriei publice a Franței față de PIB s-a situat la 115,6% în 2025, iar deficitul bugetar a fost de 5,1%, comparativ cu 94,3% și, respectiv, 4,3% în cazul Regatului Unit.
În Marea Britanie, ministrul de finanțe, John Healey, plănuiește să reducă deficitul bugetar în acest an și în 2027. Omologul său francez, Roland Lescure, a promis că va urma acest exemplu după ce deficitul a crescut la 5,4% în acest an, dar nu a precizat cum va proceda.
Una dintre victimele acestei incertitudini este investiția în afaceri. Un sondaj realizat de Medef, cea mai mare federație a angajatorilor din Franța, a relevat că 82% dintre firme se arătau pesimiste cu privire la impactul politicii economice a viitorului guvern. De asemenea, 66% dintre respondenți au afirmat că afacerea lor ar deveni vulnerabilă sau ar intra în faliment dacă politica economică ar rămâne blocată în următorii cinci ani.
Banca Centrală Europeană (BCE) ar putea lansa o operațiune de salvare, dar Franța ar solicita sprijin necondiționat, având în vedere că regulile BCE stipulează că măsurile de salvare trebuie să fie însoțite de condiții stricte. Antonio Fatas, profesor de economie la INSEAD, a declarat că situația politică și economică a împins Franța la un pas de colaps financiar.
„Sunt foarte îngrijorat de situația economică, deoarece creșterea economică este scăzută și este greu de prevăzut cum se va schimba dinamica. La acestea se adaugă cifrele privind datoria, care sunt îngrijorătoare, iar piețele financiare consideră că guvernul nu deține controlul. Când mă uit la situația politică, intru în panică. Asta pentru că prea multe partide politice spun să lăsăm Franța să ardă. Ei vor o criză, crezând că asta le va spori procentul de voturi”, a afirmat Fatas.
Multe aspecte ale situației economice din Franța reflectă ceea ce s-a întâmplat în Regatul Unit și în Statele Unite. După o creștere masivă a cheltuielilor în timpul pandemiei de Covid, a urmat o nouă rundă de subvenții menite să compenseze efectele invaziei ruse în Ucraina din 2022.
Investitorii au devenit reticenți în a acorda împrumuturi celor trei țări, iar creșterea ratelor dobânzilor este cea mai accentuată în Franța. Săptămâna trecută, randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani a atins cel mai ridicat nivel din iulie 2002, situându-se la puțin sub 5%. Randamentele cresc atunci când prețurile obligațiunilor scad.
Investitorii japonezi, cunoscuți pentru sprijinul lor față de Franța ca refugiu pentru economiile lor, au jucat un rol decisiv în declanșarea panicii după ce au descoperit randamente mai bune pe piața internă, agravând și mai mult situația Trezoreriei franceze.
Conform multor indicatori, este greu de înțeles de ce Franța ar fi atât de grav afectată. Economia franceză are multe atuuri, de la prețuri relativ scăzute la energie electrică până la o infrastructură peste medie. Școlile, care se află în centrul protestelor recente, beneficiază de o finanțare mai mare decât media OECD.
Planul lui Macron de a crește vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani, cu scopul de a economisi zeci de miliarde de euro dintr-un sistem de pensii aproape complet socializat, a fost blocat la 62 de ani, la nouă luni după ce parlamentul a ajuns într-un impas în urma alegerilor anticipate din 2024.
Laurent Warlouzet afirmă că este de înțeles ca investitorii internaționali să fie dezorientați în privința Franței, având în vedere că Marine Le Pen, favorita în alegerile prezidențiale de anul viitor, declară că va reduce vârsta de pensionare la 62 de ani și, în același timp, va introduce o „frână a datoriei” prin intermediul unui referendum, limitând astfel contractarea de noi împrumuturi.
„Extrema dreaptă era odinioară o forță populistă risipitoare, mai ales sub conducerea lui Le Pen, care a extins baza electorală a Adunării Naționale în regiunile industriale în declin ale țării. În perioada 2016–2017, ea încă dorea ca Franța să părăsească zona euro, pe care o considera o cămașă de forță”, a adăugat Warlouzet.
Warlouzet, autor al cărții „Liberty, Solidarity and Community: capitalism and European integration, 1945 to the present”, a mai declarat: „În prezent, Le Pen a devenit, în mod surprinzător, o susținătoare ferventă a austerității fiscale. Cum poate ea să concilieze acest lucru cu cererile alegătorilor săi de a avea mai multe asistente medicale, profesori, polițiști și judecători?”
Erik Britton, director al Fathom Consulting, a afirmat că perspectiva unui tur al doilea între Jean-Luc Mélenchon și Le Pen în luna aprilie a anului viitor îngrijorează investitorii mai mult decât eșecul de a reduce deficitul anual.
„Ceea ce s-a schimbat este probabilitatea unui tur al doilea. În turul al doilea, pare acum probabil ca Le Pen să se confrunte în alegerile prezidențiale cu Mélenchon, reprezentantul extremei stângi. Alegerea lui Le Pen ar putea însemna un risc de 20% de Frexit; alegerea lui Mélenchon, deși mai puțin probabilă conform sondajelor actuale, ar implica un risc mult mai mare de Frexit”, a spus Britton.
Britton a adăugat că prăbușirea centrului politic ar avea implicații ce ar depăși granițele Franței. „Unde merge Franța, zona euro în ansamblu tinde să o urmeze. Dacă acest lucru ar duce la o nouă punere la încercare a monedei euro, toate discuțiile privind datoria și mutualizarea acesteia ar reapărea, iar randamentele obligațiunilor ar crește brusc în întreaga zonă euro (poate cu excepția Germaniei) și nu numai”.
Mulți consideră că este improbabil ca operatorii de pe piețele financiare să ia în calcul ieș
